miercuri, 4 aprilie 2018

Costumul doamnelor – eleganță și libertate



În mediul profesional, dar și în viața privată, multe femei aleg confortul și eleganța oferite de o pereche de pantaloni.  Pentru femeile  secolului al XXI-lea pare un gest firesc, chiar un must, să investească într-un costum pantalon, bine croit, cambrat pe talie, din lână sau mătase, negru sau bleumarin, pe care să îl poarte în varianta office, la birou, sau senzual-provocator, la întâlnirile private.
 Lucrurile nu au stat mereu așa. Înainte de 1960, puține doamne optau pentru ținute  inspirate de moda masculina. Pantalonii erau considerați scandaloși, lipsiți de eleganță și provocatori. Istoria consemnează "războiul" dus de femei independente și dornice șă își exercite profesiile în libertate și beneficiind de confortul  unei vestimentații adaptate la viața activă.  Arhivele amintesc câteva cazuri celebre:  eroina  medievală  Jeanne d'Arc, regina Christina a Suediei,  scriitoarea Georges Sand, pictorița Rosa Bonheur, medicului Madeleine Pelletier sau actrița Marlene Dietrich.  Nu era lucru simplu să abordezi o ținută masculină, în trecut, fără să fi acuzată de transgresiuni de tot felul.  Doamnele dornice să poarte un costum de inspirație masculină, cu jachetă, vestă și pantalon, erau nevoite să obțină un certificat care să justifice purtarea veșmintelor respective și care să certifice că persoana era onestă și nu încerca să obțină o schimbare a identității sexuale.
Primul război mondial (1914-1918) și implicarea activă a femeilor în societate au revoluționat moda și au permis unor creatori de geniu să elibereze silueta doamnelor. Domnișoara Chanel a fost printre primii creatori de modă care au încercat să impună pantalonul în moda feminină și să îl transforme într-un obiect vestimentar cotidian. Jean Patou îi urmează, el utilizând masiv jerseul pentru a obține haine cu o linie lejeră și fluidă.  În anii '30, pe Riviera franceză, doamnele cochete și avangardiste au început să poarte pantaloni amplii, inspirați de pijamalele masculine. Dar inovațiile celor doi creatori s-au lovit de reticența doamnelor, care preferau să îi poarte doar în vacanțe, pe plajă la Deauville, și mai puțin în oraș. În 1932, Marlene Dietrich seduce publicul cu o ținută mitică: smokingul alb, în filmul Blonde Venus. Dar în viața cotidiană, vedeta a fost  nevoită să obțină un certificat de la prefectura franceză pentru a purta în deplină libertate costumul pantalon, când era în vizită la Paris. Dacă unor dive li se trecea cu vederea un capriciu vestimentar și puteau să pună în practică, fără mare bătaie de cap, dorința unei siluete lejere și comode, femeile obișnuite nu aveau acest curaj.
Anii '40- '50 au reușit să impună treptat pantalonul printre articolele vestimentare feminine. Purtat în timpul liber, în vacanțe sau atunci când doamnele preferau o ținută confortabilă (așa se îmbrăca actrița Katharine Hepburn la repetiții), pantalonul nu era încă asociat cu mediul profesional sau cu evenimentele elegante. 

Adevărata revoluție avea să se producă în anii '60, la Paris, când Yves Saint Laurent gândește veșmintele femeii moderne, conștientă de puterea ei, dornică să joace un rol activ în societate și să își afirme drepturile și libertățile. Dacă domnișoara Chanel le eliberase pe femei de tirania rochiilor pline de zorzoane, pernițe și corsete, inventând "sărăcia de lux", Saint Laurent propune o imagine feminină eliberată de tabuuri, dornică să preia haine sau gesturi din universul masculin. Muza creatorului francez, Betty Cartoux avea să îl poarte cu nonșalanță, în ținute elegante, de seară, dar și în viața de zi cu zi. Modelul din 1967, din trei piese (jachetă, vestă, pantalon) a fost inspirat de moda masculină a anilor '30. Cu buzunare la pantaloni și o croială confortabilă, dar elegantă,  costumul îi permitea purtătoarei o libertate de mișcare extraordinară, dar și o eleganță deopotrivă androgină și sofisticată. Consacrarea finală se produce în 1975, cînd fotograful Helmut Newton fotografiază smokingul Saint Laurent pentru revista Vogue. Provocatoare, nonșalantă, revoluționară, imaginea nu mai vorbește doar de modă, ci și de feminism, de femei care își revendicau egalitatea și libertatea socială, economică și sexuală. În deceniile ce au urmat, costumul pantalon s-a impus în garderoba feminină, fiind reinterpretat în fel și chip de designerii contemporani.
dacă vreți să mergeți mai departe puteți citi cartea Christinei Bard, Une histoire politique du pantalon, Paris, Seuil, 2010. Autoarea ne oferă cercetare din punct de istoric și antropologic, dincolo de fascinația modei vedem cum un articol vestimentar vorbește despre destinul feminin. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu